Votul și cadourile de Crăciun sunt alegeri grele pentru toți

Mi-ar plăcea ca în perioada sărbătorilor să-mi fie ceva mai ușor să găsesc-încropesc cadouri pentru toți specialii din viața mea. Pentru că de fiecare dată cântăresc atitudini, fapte și vorbe, avantaje și dezavantaje. Exact ca atunci când votez. Și că tot veni vorba de votări, unul dintre obiectivele mele pentru anul viitor va fi să-mi aplec atenția spre alegerile locale. La primăria Craiovei, orașul care m-a făcut mare.  

Țin minte că-n 2016 am participat activ la toate dezbaterile și strategiile care mai de care mai utopice, iar în 2017 m-am întors din vacanță fix în ziua votului, pentru a pune ștampila pe ceea ce consideram ușa către un viitor mai bun. 

Nu știu ce surprize pune la cale 2020 și nici nu mă grăbesc să aflu. Sunt sărbători și dincolo de haina de politicieni suntem oameni, iar cu câțiva dintre ei am pornit în căutarea amintirilor. Care-a fost cel mai frumos cadou de Crăciun? 

Mihail Genoiu, care a reușit să obțină mandatul de primar cu 19.798 voturi, reprezentând 42,79%, mi-a spus că: ”Sărbătorile de iarnă sunt cel mai așteptat moment al anului, nu doar pentru mine, cât și pentru familia mea. Și asta pentru că, toate aceste zile poartă o încărcătură specială. Pe data de 22 decembrie, eu și soția mea am ales să ne întemeiem o familie. Țin minte că amândoi, în tinerețe, așteptam Ajunul Crăciunului, dar și zilele ce urmau cu mare drag și atunci când am ales să ne unim destinele, am hotărât amândoi să o facem în preajma sărbătorilor preferate. Îmi aduc aminte cu plăcere cât de emoționați am fost și pot să spun că de fiecare dată, pe 22 decembrie, simțim aceleași emoții, doar că acum, le împărtășim cu toți copiii și nepoții. Nu vă mint când vă spun, că de fiecare dată, eu și soția mea, în fiecare zi de 22 decembrie, ne înnoim jurămintele de dragoste și respect. Alegerea pe care am făcut-o cu mulți ani în urmă nu poate decât să ne bucure și mai mult atunci când îi vedem pe cei trei nepoți cum se pregătesc de întâlnirea cu Moș Crăciun. Sărbătoarea Nașterii Domnului este, deci, specială nu doar prin încărcătura zilei de 25 decembrie, cât mai ales, prin toată această perioadă plină de amintiri plăcute. Sărbători liniștite și pline de fericire!”

Mario Ovidiu Oprea, care a adunat 7512 voturi, adică 16,24%, a preferat să declare că ”Nu sunt părinte. Iar alegătorii nu cred că sunt interesați de imaginea mea ca și copil.”

În schimb, Lucian Bernd Săuleanu, pe care l-au votat 6006 de cetățeni, fiind vorba de 12,98%, a povestit câte ceva din copilăria de care ne este dor tuturor: ”Cred că eram puțin nedumerit, Moș Crăciun sau Moș Gerilă, nu prea sunt sigur, dar ambele nume îmi veneau de-a valma la acea vreme. Tuturor ne este greu să ne hotărâm asupra unui răspuns, deși sunt sigur că fiecare jucărie ne aducea aceeași mare bucurie. Ochii prin care vede copilul scot la iveală o altă lume. După zeci de ani, dacă poți să-i folosești precum un binoclu, constați măreția momentului, iar pe tine rotindu-te la nesfârșit în jurul bradului. Acel mic univers, într-un fel din ce în ce mai greu de regăsit în zilele noastre, este ca un vis comun, al nostru, oarecum o comoară a acelor vremuri din care fiecare gustăm și acum acea candoare oferită de bunici, mirosul bucatelor ori căldura sobei, acel trosnet al lemnelor din foc, toate la un loc readucându-ne pentru câteva momente în acel miraj pe care îl simțim pentru totdeauna precum casa bunicilor în prag de Crăciun. Nu știu dacă acum relatează copilul din mine de 10 ani sau reproduce adultul de 45 de ani, dar îmi aduc aminte nu neapărat de cadouri, cât de atmosfera acelei perioade. Undeva în străfundul memoriei mele, dacă mi-e permis să spun așa, ca prin ceață, îmi aduc aminte de pregătirile bunicii și străbunicii care aranjau în niște coșuri de răchită multe șiruri de covrigi și alte asemenea, nu îmi aduc prea bine aminte ce anume. Dar sutele de covrigi parcă și acum îi întrezăresc. Seara se lăsase peste Dealul Negru al Vâlcii, iar într-un târziu zeci de tineri au umplut curtea. Nu mai văzusem și nici nu am mai văzut de atunci atâția laolaltă, urând și colindând. Puțin cred că mi-a fost și teamă.

Pe lângă aceste momente pe care le iau drept un cadou care mă vor însoți toată viața, îmi amintesc și de unele amuzante. Unele cadouri poate au fost neașteptate, la propriu. De pildă, când aveam puțin peste 10 ani și fiind  destul de obișnuit cu cozile, într-un decembrie în orașul vacanțelor copilăriei mele, Râmnicu Vâlcea, stând la o coadă în Orășelul Copiilor am cumpărat 1-2 kilograme de banane. Până și mie ca și copil mi se păruseră prea verzi, un verde puternic care te împiedica să le mănânci, așa încât odată ajuns acasă am hotărât să găsesc o soluție, o parte le-am pus pe plita pentru copt vinete,  restul le-am agățat pe frânghia din bucătărie pe care obișnuiam să uscăm rufele în timpul iernii. Cred că nu eram prea hotărât? Ciudată alegere, probabil că era ceva  din  categoria reacției orășenilor zilelor noastre care nevâzând   animale în ogradă, reacționează ciudat la vederea acestora. Pofta se pare că fost cea care m-a îndemnat improvizez. Sincer, nu îmi mai aduc  aminte     dacă am mâncat vreo banană din cele prăjite ori coapte. Naivitatea noastră și simplitatea acelor vremuri uneori îmi dau o liniște. Crăciun Fericit!”

Singura femeie din luptă, Anişoara Stănculescu, care a convins 5574 (12,05%) de oameni să-i dea votul, spune că: ”Cea mai dragă amintire din copilărie legată de sărbătorile de iarnă este una în care am fost pentru câteva minute Moș Crăciun. De vreo 5-6 anișori fiind, îmi plăcea să ies în fața casei părintești și să admir dansul fulgilor în lumina becului de pe stâlpul din stradă. Stăteam minute în șir cu fața spre stele și nu mă mai săturam să privesc strălucirea stelelor (pe care uneori le număram) și călătoria fulgilor spre pământ. Părinții mei nu și-au dat seama că am ieșit din casă și au închis ușa.  Plină de zăpadă în păr și pe hăinuțe am bătut la ușă. Când mi-a deschis ușa, surprinsă să mă vadă așa, Daniela, sora mea, a exclamat: ”Uite că a venit Moș Crăciun!’ M-am uitat în spatele meu crezând că acolo era Moșul, dar Moș Crăciun… eram chiar eu!”

Din păcate, Adrian Prisnel, care a primit doar 5378 voturi (11,62%), n-a avut o poveste la fel de simpatică. Adică n-a avut deloc. Poate pentru că mi-a dat cu seen. Cred că e nasol să-ți dea Moș Crăciun seen, dar mai nasol e s-o facă alegătorii. 

Următorul clasat, Dumitru Călina, în care au avut încredere 791 (1,71%) de oameni, a menționat: ”Cel mai special cadou pe care l-am primit a fost într-o friguroasă seară albă de Crăciun, petrecută la Băile Herculane alături de fiul și de soția mea. După o zi minunată în care Florian s-a împrietenit cu niște copii din oraș și a pornit la colindat, m-au impresionat căldura, entuziasmul și bucuria sărbătorilor trăită de localnici. Am cântat Steaua Sus Răsare, Domn, Domn Să-Nălțăm și Lăudați și cântați, am primit covrigi, mandarine, gogoși și nuci, pe care le-am savurat ca pe cea mai bogată cină de Crăciun. După seara superbă, fiul meu de 4 ani a găsit cu cea mai mare fericire pe care o trăise cadourile după draperia albă ca neaua a camerei din hotelul Ferdinand și toți 3 am zărit pe cerul înstelat și rece sania cu reni a lui Moș Crăciun. Deși în fiecare an când eram copil îl vânasem pe Moș Crăciun, nu îl prinsesem niciodată. Cea mai mare dorință a copilăriei a fost îndeplinită alături de familia mea dragă.”

Emil Iulian Mladin, cel care a obținut 754 voturi (1,63%), mi-a povestit că: ”Cel mai frumos cadou ți-l da Dumnezeu, atunci când îți lasă persoanele iubite să fie lângă tine. Îmi amintesc că pentru noi cea mai mare bucurie era atunci când veneau sărbătorile de iarnă și ne adunam toți la bunicii mei la țară, cu câteva zile înainte de Crăciun ca să facem pregătirile pentru această zi specială. Alt cadou frumos era acela de a nu avea griji, ne jucam și ne simțeam minunat. Încă mai simt mirosul sărbătorilor de atunci, cu gutuia și cu cozonacul copt în cuptorul de la sobă, cu mirosul lemnelor arse, cu mirosul curat al zăpezii de afară. După ani de zile îți dai seama că cel mai frumos cadou este familia. Din păcate pentru mine, după moartea bunicilor mei și a tatălui meu, nu mai pot spune că atunci când ne întâlnim în familie suntem toți și că mai am acea bucurie de copil care, deși nu avea nimic, avea totul. Mulți se zbat pentru lucrurile materiale care întotdeauna aduc satisfacții, adevăratele bucurii sunt cele sufletești, de liniște, mulțumire și împăcare cu tine însuți! Crăciun de poveste!”

Nu știu dacă domnul Sorin Preda-Nica s-a supărat că Moș Crăciun nu i-a adus decât 453 voturi (0,98%) la localele din vara lui 2017, dar cu siguranță nici anul ăsta nu va fi prea darnic dacă nu răspunde la solicitări. 

Și primarul e un fel de Moș Crăciun, numai că ai ocazia să-l alegi și, atunci când nu-ți convine ce-ți aduce, poți să-l tragi de mânecă. Mai cu zvâc sau pe silențios, asta nu depinde decât de tine, cititorule. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *