Blog

M-au făcut să plâng. 5 filme artistice turcești pe care le recomand

2018 a fost anul în care am călcat pentru prima dată în Turcia și de atunci îmi tot doresc să mă întorc acolo. M-am simțit acasă, m-am simțit ca-n îmbrățișarea mamei, iar conexiunile pe care le-am legat cu oamenii de acolo sunt din ce în ce mai strânse.

Mă pasionează istoria pe care o avem în comun. Și dacă în trecut lucrurile nu au fost roz, sper ca măcar în viitor să ne avem bine, dar pentru asta trebuie să lucrăm în prezent. Să fim atenți la nevoile fiecăruia, să ne cunoaștem obiceiurile, tradițiile, să ni le respectăm și să lăsăm prejudecățile acasă, că doar sarmale sunt în ambele părți.

Ca să-mi aprofundez cunoștințele despre arta turcească sau turcă? mi-am propus să vizionez din ce în ce mai multe filme și vin cu următoarele recomandări pentru voi:

(înainte de toate vă recomand să aveți batiste să vă suflați nasu‘. Pe mine m-a bușit plânsu‘ la 4 dân 5. E cu multă dramă pe-aicea, iezact ca-n episoadele istorice în care boierii erau nevoiți să plătească tribut)

Precizez faptu‘ că io le-am văzut pă toate pă Netflix. Că o fac p-aia româneasCĂ CU: dacă plătesc, măcar să consum 😀

  • Ea e mama mea – titlu original Annem (apărut în 2019)  Doamne, Dumnezeule, cât m-a emoționat filmul ăsta! Am crezut că mor, efectiv. L-am oprit din când în când pentru că nu puteam suporta. Să mă regăsesc în copilul nerecunoscător față de eforturile părinților. Să le fac nasoale și să realizez la maturitate cât de nasoală am fost. Însă nu doar despre asta este vorba în capodopera turcească. Adevărata dramă o trăiește mama, care după o viață de chinuri și sacrificii, ajunge în punctul în care nu-și mai poate salva copilul. Sunt convinsă că filmul ăsta vă va da peste cap complet.
  • Doar tu – titlu original Sadece sen (apărut în 2014) este despre iubire și vinovăție. Despre cum ar trebui să credem în destin, în soartă și-n ce e scris aia se va întâmpla, chiar dacă nu l-am găsit concret pe autor. Un el care nu reușește să se ierte, un el care o protejează pe ea, o ea care aduce lumină în viața lui. Tot filmul am vociferat și am zbierat la ecran și am simțit nevoia, după multă vreme, să deschid pachetul de țigări. Nu numai că l-am terminat, dar am pus filmul pe pauză și am coborât la magazin să mai iau unul, că atât de greu mi-era să continui drama turcească pe care mi-aș dori s-o vedeți cu toții.
  • Miracol în celula 7 – habar n-am care-i titlul original, dar îl găsiți cu ușurință după varianta în engleză Miracle in cell no. 7 (anul apariției este 2019). Mi-a luat mult să urmăresc filmul ăsta. Ca timp, mă refer. I-am dat play într-o zi și după primul sfert de oră l-am închis, că era prea dur și-mi țâșniseră deja lacrimile, acompaniate de suspine. L-am deschis din nou după câteva săptămâni și unele scene m-au durut atât de rău că-mi îngheța sângele-n vene și nu mă puteam mișca, abia dacă respiram. Finalul este previzibil, dar jocul actorilor este demențial de bun, astfel încât filmul nu trebuie sub nicio formă ratat.
  •  Un bilet dus către ziua de mâine – titlu original Yarına Tek Bilet a apărut în 2020 și toată acțiunea lui se petrece într-un tren. În care un el cu o ea s-au urcat pentru a ajunge la nunta foștilor lor. Nu se cunoșteau dinainte, dar pe parcursul călătoriei, când își povestesc una alta și dau frâu frustrărilor, află cine sunt cu adevărat. Și la ăsta finalul este suficient de previzibil, însă merită vizionat pentru dialogul celor doi. Pentru replici de genul ”Oamenii cred că iubirea se-ntâmplă dintr-o dată. Că în dragoste contează începutul. Nimeni nu e interesat să o păstreze. Cred că poți avea succes în dragoste. E ceva ce înveți.”
  • De basm – titlul original Bana Masal Anlatma. (apărut în 2015). Asta este o comedie pură, la care de multe ori m-am auzit râzând. Un basm devine realitate și dintr-odată trebuie să-i faci față. Trebuie să găsești soluții și să pui în practică ideile spontane, iar când prietenii și vecinii îți sunt alături, totul devine mai ușor. Un film despre unitate, care ne amintește să le mulțumim celor dragi că ne sunt mereu aproape.

Acum, dacă aveți și voi recomandări de filme turcești sau de filme în general, le aștept în comentarii. Mai ales acum, că-i vreme rece și nimic nu acompaniază mai bine Netflixul ca ciocolata caldă și păturica pufoasă (asta ca să fiu o fină și să n-amintesc de pijamalele flaușate). Și tot în ideea de să fiu o fină…  să nu zic că restricții de covid și deci ne mulțumim cu streaming video dacă la cinema n-avem voie. Îmbrățișări de la distanță și vizionare plăcută!