*istorie la pătrat și-un vin am administrat

Salut! Sunt Roxana de pe net și-am petrecut duminica-n familie. Familia lu’ nea Nicolae Romanescu.

Pentru că dimineață am bifat Târgul de Carte și mi-am cumpărat “Către alegătorii craioveni: Cum mi-am îndeplinit mandatul de deputat” și-am apucat s-o răsfoiesc un pic la prânz, m-a făcut să fiu curioasă pentru a afla mai multe despre cel care a pus bazele Craiovei moderne de azi.

Așa că spre seară m-am înființat la Casa Romanescu cu interesul la purtător, locație cunoscută mai ales drept Casa Universitarilor. Picioru-mi mai călcase-n incintă, însă niciodată nu i-am știut cu adevărat povestea. Însă m-am bucurat să aflu detalii, picanterii și strategii povestite de Dana Ilie, colega mea de blogosferă. Se ocupă de tururi ghidate în Craiova de mulți ani și se vede cu ochiul liber cât de mult îi place și câtă pasiune pune în ceea ce face.

Fiindcă ăsta-i un lucru dintre cele pe care le ador: faptul că ne unim toți sub puterea blogului, iar în viața de zi cu zi avem joburi foarte diverse. Nu ne plictisim niciodată împreună și mai avem avantajul că ne-mbogățim unii altora cunoștințele. Așa cum și primarul Romanescu își împărtășea cunoștințele cu consilierii & colaboratorii săi sub acest acoperiș, într-o încăpere încălzită de sobă și cu zumzetul celor 6 copii pe fundal.

Zumzet au făcut și paharele noastre din prima clipă în care-am dat start degustării vinurilor de la Rădăcini. O companie cu originea în Republica Moldova, care vinde și-n România deja de un an și jumătate. Spun despre ei că “acordă atenție deosebită tuturor detaliilor. Am pus suflet și măiestrie în munca noastră. Noi nu tindem să te impresionăm cu tradiții seculare sau moșii cu beciuri subterane. Cel mai de preț într-un vin bun este buchetul gustului atât de expresiv încât se cere a fi savurat cu ochii închiși de plăcere.”

Tot cu ochii-n închiși am degustat și noi câte ceva venit de peste Prut:

Surprinsă să întâlnesc o femeie în lumea vinurilor. Crina Scorțanu, directorul național al Rădăcini Wines, ne-a povestit cu drag despre elixirurile care ne-au bucurat papilele gustative. Eficiența companiei se reflectă în primul rând prin echipamentul său performant, care duce la o capacitate de îmbuteliere de 6000 de sticle pe oră. Au 800 de hectare de vie proprie, dar și 3000 de hectare de vie în arendă. Fac treabă, nu glumă.

Deși în mod normal sunt fan vin alb, de data asta l-am iubit pe cel spumant roze dulce. Îl consider cel mai potrivit pentru personalitatea mea. Și mai ales pentru contextul actual al vieții mele, când sunt foarte agitată, muncesc în ritmul în care respir și am nevoie să sărbătoresc rezultatele eforturilor. O băutură elegantă, care se pretează pentru orice situație și merită share-uită cu prietenii, dar și cu partenerii de afaceri. Un vin care mă face îndeosebi să cred că am puterea de a rămâne în istorie. Practic am fost prințesă-n pahar, că prințesă-n bocanci și-n blugi nu prea mergea la basm. Și a mers de minune la ciocnit, căci 10 ani de Blog Meet am sărbătorit!

Din cei 10, eu fac parte din comunitatea blogosferică de numa’ 7. Vorba aia, împreună suntem mai puternici. Mai creativi și mai dornici să evoluăm pe zi ce trece. Sunt recunoscătoare pentru toate momentele trăite împreună. Pentru sfaturile, dezbaterile și ‘omul potrivit la locul sau timpul potrivit’.

Cu atât mai mult cu cât suntem cu toții pe aceeași lungime de undă. Ce-a fost de muncă s-a muncit, așa că ne-am și hăhăit. Hora desigur că n-a lipsit, în special cea de la Gorj, jucată cu stil în Dolj. Și alte dansuri au mai fost, le știm pe toate pe de rost; zgomotos ne-am mai distrat până stingerea s-a dat.

Așa că până data viitoare, să nu vă rămân datoare, pe instagram postez mai mult, chiar fiind și la băut, vă rog să-mi dați un follow mic, vă trimit chiar și-un pupic!