Fetelor, alegeţi bărbatul căruia…

… i-aţi da toate bogăţiile lumii, ale naturii, poate şi ceva din Dumnezeu. Bărbatul pentru care aţi merge desculţe până la capătul pământului şi-napoi. Bărbatul care pentru voi este un simbol indiscutabil al luptei şi al forţei. Bărbatul care vă inspiră, care vă face să vreţi să fiţi mai bune. Bărbatul din cauza căruia vă treziţi noaptea plângând. Bărbatul care nu încetează să vă uimească. Care e atât de expresiv, încât aţi vrea ca retina voastră să fie aparat foto.

Alegeţi bărbatul ăsta pe care îl adoraţi, căruia i-aţi construi altare şi care vă răneşte constant. Prin lipsă. Sau pentru că nu-i pasă, nu ştiu. Ăsta care suferă de semipareză la degete, astfel încât să nu poată răspunde la telefon după ce v-a zis să-l sunaţi. Sau la mesaje. Că nu acceptă faptul că dacă vă interesa să aşteptaţi după un răspuns, îi scriaţi o scrisoare.

Alegeţi bărbatul ăsta care are impresia că sunteţi geloase, pentru că el nu e în stare să vă facă să fiţi sigure pe voi. Căci se holbează în decolteul prietenei voastre, fix sub ochii voştri. Şi vă aminteşte că era cineva cândva în viaţa voastră pentru care eraţi cea mai cea.

Care are impresia că reproşurile sunt tot ce ştiţi să spuneţi, pentru că el nu oferă siguranţă relaţiei voastre. Care crede că sunteţi cicălitoare, în timp ce altcineva se simţea norocos că vă faceţi griji pentru el.

Care, deşi locuieşte în acelaşi oraş, n-are chef să vă vadă. Şi vă amintiţi că altcineva, deşi locuia temporar în UK şi era în delegaţie la Paris, s-a urcat într-un avion, a aterizat pe Otopeni şi apoi a condus ore bune până la voi în faţa blocului, ca să vă scoată la masă.

Vă aminteşte că altcineva avea încredere în forţele voastre şi vă cerea sfaturi în legătură cu compania pe care o conducea. Că v-a învăţat că nu există nu pot, că faptele mereu demonstrează de ce vorbele nu înseamnă nimic şi că vă plăcea nemachiate şi în trening, nu numai în rochie de gală şi pe tocuri de 15. Că simţea o nevoie naturală să vă ocrotească. Că avea grijă de integritatea voastră şi că vă respecta. Că, oricâte lucruri nasoale s-ar fi întâmplat în relaţie, dacă el ar avea nevoie de un rinichi, un plămân sau o bucată de ficat, voi veţi deschide lista donatorilor. Altcineva care înţelege că sunteţi nişte fetiţe răsfăţate dimineaţa şi nişte femei responsabile seara.

Dar hei, voi să iubiţi bărbatul ăsta care vă umileşte. Care vă zice că „nu sunt băiatul potrivit pentru tine”, pentru că-i e frică să se pună faţă-n faţă cu adevărul. Să-l iubiţi aşa cum e el. Şi să-i spuneţi. Poate că e greşit, dar doar făcând ceea ce simţiţi reuşiţi să vă eliberaţi. Plus că e de preferat să regeţi ceea ce faci decât ceea ce nu faci.

Să iubiţi bărbatul ăsta care are toate simptomele să fie considerat un nenorocit, dar voi vă încăpăţânaţi să nu o credeţi. Pentru voi, acum şi-ntotdeauna, el este o minune. O minune sine qua non.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *