Salut! Sunt Roxana de pe net și reședința (temporară, ce-i drept) mi-e la Predești, Dolj. Însă merg cu drag și cu viteză spre Craiova de fiecare dată când Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro organizează degustări de vinuri, mai ales că-mi caut inspirație pentru propria-mi vinărie. Acum na, ce să și fac cu terenurile moștenite, dacă nu să plantez vie.
Așadar și prin urmare m-am înființat la Ribs House, unde am înfulecat rapid o salată așa de gustoasă, de parcă legumele tocmai fuseseră culese din grădină. Desigur, meniul lor este variat, îți poți alege ușor ceea ce îți dorești să mănânci, iar personalul este foarte prietenos și înțelege să aducă modificări porției tale dacă ai alergii la un produs anume. Eu sincer aș fi gustat din toate, dacă asta nu ar fi dus la o întrebare existențială: oare mai încap apoi în corsetele de baroneasă?
Delicioase au fost și vinurile, 7 la număr, povestite cu har de somelierul Dan Șendrea. Mai întâi ne-a introdus în povestea cramei Sarica Niculițel, din nordul Dobrogei. Este cea mai veche cramă din zonă, iar zona este specială datorită ultimilor cai sălbatici din țară, simbol al libertății, dar și al nobleței. În consecință, brandul ”Caii de la Letea” a venit mănușă pentru elixirurile care au adus bucurie papilelor noastre gustative.
Pe încercatelea, asociate cu brânzeturile de la Delaco, au fost așa:
- Aligote vol 1 + Aperifrais
- Aligote vol 2 + Camembert
- Sauvignon Blanc Fume vol 2 + Brie au bleu
- Rose vol 1 + Cheddar
- Rose vol 2 + Delaco brânză pentru grătar
- Fetească Neagră vol 1 + Emmentaler
- Quintessence rezervă vol 2 + Grana Padano
Favorita mea a fost combinația cu numărul 5: Rose vol 2 + Delaco brânză pentru grătar. Pot spune că sunt colecționară de vinuri rose, la cât de multe am încercat. Însă niciunul nu se compară cu roseul Cailor de la Letea. Un vin sec, născut din Fetească Neagră & Pinot Noir & Syrah și care se exprimă elegant şi precis, printr-o combinaţie de arome, de la cele de zmeură, căpşune şi grapefruit, până la cele de piersică coaptă și flori albe de cireș. Gustul are profunzime şi o structură complexă de fructe coapte, susţinută de o mineralitate ridicată și post gust intens. Practic, dac-ar fi să aleg un singur cuvânt cu care să-l descriu, aș spune emoție.
Iar brânza pentru grătar completează perfect senzația din cavitatea bucală. Cu aromă puternică, din lapte de vacă pasteurizat, are o textură cremoasă, gumoasă, fermă și elastică în același timp. Punctul ei de topire este mai mare ca la brânzeturile obișnuite, astfel că pusă pe grătar nu se scurge printre gratiile acestuia, ci se rumenește cu dungile specifice produselor pentru grătar. Ea ar fi un instinct, iar asocierea ar fi viitor. Căci în viitor tot am de gând să le consum împreună.
Și, evident, când voi reuși să-mi văd visul împlinit – câmpuri cât vezi cu ochii, pline cu soiuri de viță de vie – Caii de la Letea și Crama Sarica Niculițel îmi vor fi model. Mă voi ghida după profesionalismul și grija lor pentru consumator, însă îmi voi chema și colegii din blogosferă pentru consiliere, să știu sigur că apoi fac avere. Iar averea nu stă neapărat în bani, ci chiar în numărul de ani, pe care-l vreau tot mai mare, iar astea 2 crame să concureze tot mai tare. Caii de la Letea sau eu cu vinăria… unii dintre noi, sau chiar împreună, vom scrie până la capăt istoria.
