Prin proiectul/interviurile „Puterea e la feminin”, îmi doresc să descoperim împreună povești autentice și puternice ale femeilor care își construiesc drumul cu curaj, vulnerabilitate și determinare. Astăzi și-n fiecare zi mă bucur să o am pe Alexandra Călinoiu, iar mai jos vă așteaptă un dialog profund despre libertate, echilibru, visuri și forța interioară care o ghidează. Discuția noastră nu este doar o invitație de a privi dincolo de aparențe și de a descoperi cum arată puterea feminină atunci când se împletește cu loialitatea, curajul și dorința de a trăi cu sens, ci și o aducere aminte că-n fiecare dintre noi zace un diamant. Iar șlefuirea lui… depinde doar de noi!
Cine ești tu, dincolo de rolurile pe care le joci (fiică, prietenă, profesionist în domeniul în care activezi)?
O căutătoare de sens și de împlinire. O workaholică ce și-a promis că o să schimbe asta cândva, dar munca o face fericită și momentan acceptă acest compromis. O femeie care știe ce vrea și vreo 3-4 moduri prin care poate să obțină ceea ce vrea. O femeie căreia nu îi pasă ce zice lumea, dar care mereu află ce zice lumea. O femeie cu o intuiție atât de dezvoltată încât nu îi scapă nimic, nici dacă ar vrea. O FEMEIE care și-a înțeles LIBERTATEA și care profită din plin de ea.
Cine ești când nu te vede nimeni e mai complicat decât să-ți prezinți titulaturile cu care te știe toată lumea. Sunt Alexandra Călinoiu, Social Media Manager & Marketing Specialist, travel blogger și până anul trecut și profă de mate. Când te pricepi la prea multe în viață, e cam greu să alegi o singură cale. Mi-a plăcut să-mi las amprenta în mai multe domenii, mai ales când am știut că pot să fac o diferență colosală.
Sunt genul de om care lasă în urma lui ceva mai mult decât umbră și pentru acest aspect sunt profund recunoscătoare. Fac parte din generația care construiește și, îmi place să cred că în timp ce construiesc o lume mai bună, mă construiesc pe mine un OM mai bun.
Sunt genul de om pe care nu prea reușești să-l scoți la prânz la o cafea, dar care vine la 4 dimineața oriunde te-ai afla dacă îl suni cu o problemă. Genul de om bun de pus la rană. Dar și ghimpe-n coastă și nod în gât. Pentru unii prietenă, pentru alții karma. Iar aparent plățile se fac până la ultimul cent.
Sunt fiica celor mai grozavi părinți și sper din tot sufletul că și ei sunt mândri de mine cel puțin la fel de mult precum sunt eu de ei. N-aș fi ceea ce sunt astăzi fără sprijinul lor și le sunt veșnic recunoscătoare pentru TOT.
Și mai sunt și omul ăla care trăiește intens orice experiență și caută momente care te fac să trăiești cu adevărat, nu doar să exiști. De murit, murim cu toții. De trăit, doar foarte puțini.
Care a fost una dintre cele mai mari provocări prin care ai trecut și cum ai reușit să o depășești?
Cea mai mare provocare pe care am avut-o până acum a fost Noaptea Neagră a Sufletului. Am ales să-mi vindec toate durerile sufletului, în timp ce lucram de dimineața până seara și pe deasupra eram și în burnout. E un soi de durere pe care nu știu să o explic în cuvinte, dar care nu semăna cu nimic din tot ce percepusem eu ca durere până atunci. O durere de suflet pe care o simțeam cu tot corpul, în fiecare mușchi, în fiecare os, în fiecare nerv și plângeam până mi se făcea teamă că o mi se spargă sufletul în bucăți la propriu. Așa se simte când stai față în față cu tine și alegi calea spre vindecare, când te alegi pe tine și vrei să devii cea mai bună versiune a ta.
A fost un întreg proces care a durat 9 luni, au fost cele mai încărcate emoțional și cele mai grele 9 luni din viața mea, dar și cele mai eliberatoare. Am depășit această experiență lucrând cu mine zi de zi să devin versiunea care sunt astăzi. Practic, mi-am rescris povestea și mi-am dat voie să fiu ceea ce mi-a fost menit să fiu.
Puteam să rămân cărbune, dar am ales să fiu diamant.
Se spune că omul care a trecut singur prin Noaptea neagră a sufletului și a ieșit la lumină cu mintea întreagă nu se mai teme de nimic. Confirm.
Ce te motivează să mergi mai departe atunci când lucrurile devin dificile?
”Dificil” ăsta este un termen relativ. Iau lucrurile ca atare și învăț din fiecare experiență câte ceva. Tot ce trăiesc este pentru binele meu suprem și, atâta timp cât părinții mei sunt sănătoși și îi văd zâmbind, nimic nu e dificil. Doar situații provocatoare pentru care ador să găsesc soluții. Numesc asta ”managementul crizei” și îmi place să cred că mă descurc destul de bine în situațiile de criză. Cred că cel mai tare mă motivează să rezolv astfel de situații sentimentul de ”am făcut-o și pe-asta”. Faptul că sunt capabilă să mă descurc într-o anumită situație a devenit o motivație în sine.
Ai avut un moment în care ai vrut să renunți la visurile tale? Ce te-a făcut să continui?
Să renunț la visurile mele, nu. Dar să-mi doresc să se pună toată lumea pe pauză ca să pot să-mi trag sufletul, da.
Visul meu e să călătoresc în toată lumea și nu cred că mai e un secret pentru cineva. Și nu așa pur și simplu doar ca să bifez chestii pe o listă, vreau să simt, să trăiesc experiențe, să mă bucur de tot ce are să-mi ofere fiecare loc în parte. Să fiu prezentă. Pentru acest vis am schimbat job-uri, cercuri de prieteni, m-am îndepărtat de oamenii cu mentalități diferite.
Cum arată pentru tine succesul?
Știu cum se simte viața și când ai bani și când nu ai. Știu cum se simte și când te știe toată lumea și nu mai trebuie să te prezinți și cum se simte când nu te știe nimeni.
Pentru mine, succesul înseamnă să reușești să rămâi un om integru atunci când cel mai ușor este să-ți pătezi integritatea.
Nu banii dictează succesul. Nici faima. Nici puterea. Ci cu ce principii mai rămai după ce ai bani, faimă și putere. Succesul nu e destinația, ci călătoria.
Pentru mine, succesul înseamnă pun capul liniștită pe pernă în fiecare seară știind că eu sunt bine, că toți ai mei sunt bine și că am reușit să-mi păstrez principiile și valorile personale atunci când au apărut provocările.
Valoarea mea principală este loialitatea. Iar succesul înseamnă să reușesc să-mi păstrez loialitatea încercând să obțin ceea ce-mi doresc. E atât de ușor să trădezi și atât de provocator să rămâi loial.
Ce rol au oamenii din jurul tău în parcursul tău personal și profesional?
Un rol vital. N-aș fi omul de astăzi fără oamenii care au crezut în mine și care au fost acolo pentru mine să mă susțină, să mă provoace, să mă motiveze, să se dea din calea mea.
Cel mai important rol în tot ceea ce sunt astăzi îl are mama. E genul de femeie cu o înțelepciune rară și cu o tărie de caracter impresionantă. Pe mine în viață nu m-a interesat niciodată ce zice lumea, dar atât de tare mi-a păsat de ce zice mama încât acest gând a devenit îndreptarul meu moral. Pe lângă faptul că are cele mai bune sfaturi, ea simte oamenii din jur, dacă au o energie bună sau una negativă. Și mă simte și pe mine când îmi e rău sau bine, când sunt fericită, când sufăr. Așa teamă mi-a fost să nu simtă și ea și toată durerea aia din Noaptea Neagră a Sufletului că tare cumplită a fost. Cred că cea mai realistă comparație e că mama e un fel de secretară a lui Dumnezeu și ori îmi pune pile să fiu protejată, ori îmi spune mie de cine să mă feresc. Altfel nu-mi explic cum am trecut eu cu bine prin toate situațiile. N-aș fi omul de astăzi fără relația pe care o are mama cu Dumnezeu cu privire la mine.
Un alt rol la fel de important, l-a avut tata. M-a scăpat de și din atâtea belele, de nici nu e cazul să mi le mai amintesc. Dar mai presus de toate, a fost acolo pentru mine când am avut cea mai mare nevoie și când m-a durut cel mai mult. De la tata am învățat că orice situație are o rezolvare, trebuie doar să am răbdare. Și mi-a dat Dumnezeu de toate, mai puțin răbdare. La acest capitol încă lucrez.
Și apoi sunt mentorii mei din fiecare etapă a vieții, atât profesori, cât și colegi sau prieteni, oameni care au pus cărămizi la imperiul meu, oameni în fața cărora am putut să îmi deschid sufletul.
O să-i fiu mereu recunoscătoare bărbatului care mi-a zis să o las mai moale cu călătoriile că probabil n-aș fi avut stilul acesta de viață acum. Pe atunci călătoream pur și simplu, fără să descopăr de fapt că acesta era visul meu.
Un rol important îl au oamenii în fața cărora nu trebuie să port măști, pe care nu trebuie să-i impresionez cu ceva și alături de care trăiesc experiențe care mă fac să simt că trăiesc cu adevărat.
Mai sunt și toți acei oameni care n-au crezut în mine, le-am demonstrat de ce sunt capabilă. Practic, ei au fost catalizatorul acțiunilor mele.
Personal, fiecare om cu care interacționez e acolo cu un motiv și mereu le-am spus oamenilor importanți din viața mea cât de recunoscătoare sunt pentru ei. Pentru că sunt acolo. Puțini, dar buni.
Profesional, am o armată întreagă de colaboratori, elevi și cititori care au crezut în mine și și-au lăsat business-uri, cariere, timp, energie și resurse pe mâna mea. Scopul meu a fost mereu să nu-i dezamăgesc și să le ofer mai mult decât se așteaptă.
Și, poate cel mai important om din viața mea, atât personală cât și profesională am fost, sunt și voi rămâne EU. Căci toate luptele interioare le duc singură și-mi sunt recunoscătoare mie că nu m-am abandonat când a fost cel mai greu.
Cum ai grijă de tine – trup, minte și suflet – ca să rămâi echilibrată?
Am mici rutine și ritualuri de care încerc să mă țin: Jurnal de Recunoștință, timp petrecut cu mine, timp petrecut cu oamenii dragi care mă încarcă cu o energie pozitivă, timp petrecut în natură, călătorii, citit, pictat, evadări din rutină. Poate că echilibrul ar fi trebuit să fie o linie dreaptă, dar echilibrul meu este o axă sinusoidală.
Ce faci când ai nevoie să te relaxezi după o perioadă agitată?
Fie mă retrag câteva zile singură cu o carte bună undeva la o cabană în munți, fie fug din țară singură într-o destinație cu plajă să înot, să privesc apusuri, să rătăcesc pe străzi și să mănânc înghețată.
Ce ai învățat despre tine în tot acest drum?
Că sunt whiskey in a teacup. I’m not a type. I’m just a vibe. Dar sigur tu vrei să fiu mai specifică așa că ar trebui să explic puțin.
Am învățat că sunt o forță greu de controlat (de către alții) și mi-am negociat atât de bine drumul în viață încât nu mai accept compromisuri. Atunci când nu îmi convine ceva și nu are sens să lupt pentru acel lucru, pur și simplu plec.
Am învins tot ce a venit să mă doboare, iar karma s-a asigurat că nu rămâne nimic neplătit. Pot doar să le urez succes celor care vor să îmi facă rău pentru că totul se întoarce.
Care este următorul vis pe care vrei să îl transformi în realitate?
Să ajung la Bruxelles la concertul lui Damiano David. Momentan sunt pe listă de așteptare pentru bilete pentru că momentan concertul este sold out și sper din tot sufletul să se mai pună la vânzare câteva bilete. Am înțeles că se va întâmpla asta cu câteva zile înainte de concert. Omul are turneu pe 5 continente și chiar nu aș vrea să îl ratez. Iar el ajunge la Bruxelles în singura perioadă în care mă încadrez și eu să ajung.
Nu pot decât să-i mulțumesc Alexandrei pentru sinceritatea și curajul cu care s-a lăsat descoperită. Dincolo de roluri și etichete, rămâne o femeie care își trăiește libertatea cu autenticitate și care a învățat că puterea adevărată vine din a rămâne loială sieși. Povestea ei este o dovadă că, indiferent de încercările prin care trecem, putem alege să transformăm durerea în forță și visurile în realitate. Și exact asta îmi doresc să duc mai departe prin acest proiect: să creăm împreună un spațiu unde vocile feminine devin inspirație și resursă de putere pentru noi toate.
