Dacă prietenia ar avea poze în DEX, fața ei ar fi acolo

Era joi, 1 octombrie 2015, și eram într-o sală semiîntunecată de la Universitate.

Aveam o cămașă largă, părul vâlvoi și gura mare. “Am venit la facultate pentru că-mi trebuie rujuri. Ca să am rujuri îmi trebuie bani, iar banii se obțin de la job, pentru job îmi trebuie calificare…”, iată ce raționament debitam la întrebarea profului Voinea, care voia să știe ce căutăm aici.

Ne-a mai pus să zicem și câte un lucru care ne reprezintă, iar ea a zis: “Mă cheamă Laura și nu-mi place ciocolata cu același nume.”

M-am gândit că vrea să facă pe amuzanta. Iar ea s-a gândit că eu voiam să mă dau interesantă.
Nu prea ne-am băgat în seamă în prima lună, deși ne admiram în secret. Însă, într-o zi cam tâmpițică, înnorată, i-am zis dacă vrea să vină cu mine la bibliotecă. Și aia a fost.

De atunci am fost bffs. Am împărțit orice. Haine, mâncare, idei, experiențe… și cea mai frumoasă prietenie din viața mea.

Avem atâta istorie împreună, că nici nu știu ce să zic mai întâi. De momentele în care mă certam cu prof Xenia la examene și apoi îi spunea ei să mă calmeze? De zilele în care eram nervozică un peek și urlam pe stradă, iar ea mă lăsa să-mi fac număru’? De toamna în care mergeam la cursurile de poloneză și-mi aducea pulover (fără să-i cer!) că observase că plec de-acas’ cam dezbrăcățică și tremur?
Ar fi mult de povestit. Despre cum îmi decongela sarmalele cu uscătorul de păr sau cum mi-a pus lumânători cu happy birthday pe-o lasagna, la Roma. Cum locuim de aproape un an împreună și dimineața se schimbă de măcar 3 ori. Dar tot dimineața, când se trezește, e cea mai frumoasă din lume.

Și e deșteaptă foc. Este amuzantă și bună și onestă. Este binecuvântarea mea. Îmi e alături și mă suportă oricât de dificilă sunt. Crede în visurile mele uneori mai mult decât cred eu și mă motivează și mă ajută la orice pas. E incredibilă.

Îmi face mâncarea de care am poftă și nu se plânge niciodată de nimic. Dansăm aiurea prin casă sau ne îmbrăcăm la fel. Ne trimitem toate prostiile de pe net și ne povestim cele mai deep chestii.

O iubesc până la cer și din cei 25 de ani pe care-i face azi, 7 i-a petrecut cu mine. Și sper să ne petrecem pentru tot restul vieții împreună. Să avem șaptej’ de ani și să ciocnim pe insule exotice (asta dacă nu ne duc copiii la azil).
La mulți ani, Laura! ♥️ Te iubesc așa mult, că nici nu știu să număr până acolo. Tu nu ești doar cea mai bună prietenă a mea, tu ești sora pe care mi-am dorit-o întotdeauna! Ești sufletul și inima, ești strălucitoare și foarte mult din ceea ce sunt astăzi îți datorez ție.

Mă opresc din scris că deja îmi dădură lacrimile și nu vreau să-mi stric machiaju’, știi tu. Oricum știi cum plâng și-mi știi toate felurile de plâns.

Ești fabuloasă, baby!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.