Când eram eu mică mică, la țară, mă uitam la televizor, că na, nu se inventase instagramu‘ pă vremea aia și vedeam că lumea pleacă în străinătate. Că vizitează, că au parte de experiențe mișto și-mi doream și eu asta mult de tot. Deși în mintea mea de copil credeam că trebuie să ai extrem de mulți bani, că trebuie să știi multe limbi străine, că trebuie să ai o anumită experiență sau influență… mi-am promis că într-o zi o să pun piciorul dincolo de graniță.
Am reușit s-o fac. De fiecare dată când îmi planific o călătorie, mă gândesc obsesiv la ce-mi pun în bagaj (să fie cât mai mic și util, să nu-mi bat capul prea tare cu transportul lui + să am puțin loc de viitoarele cumpărături), mă entuziasmez teribil pe drum spre aeroport, sunt toată numai fericire până la momentul întoarcerii la vatră, când mă ia plânsu‘, jelesc, m-aș tăvăli pe jos cum tăvălești un șnițel prin pesmet.
Nu trece zi de la Dumnezeu să nu mă gândesc la o nouă destinație, să nu visez despre cum explorez locuri știute și mai puțin știute, să nu mă uit pe net la fotografii și să-mi documentez ideile pentru ce va să urmeze cândva. Ba mai mult, deseori mă năpădește dorul de locurile unde-am fost, cad în cazanul cu nostalgie și revăd salvate pe device-uri pozele, filmările, notițele de călătorie și-mi zic că mă reîntorc.
Visul meu să mă duc peste tot în lume a devenit cumva material prin avionul pe care mi l-am tatuat pe mână. Mâna cu care gesticulez exagerat atunci când dezbat cu unii dintre cunoscuții de vârsta mea, explicându-le că experiențele îi vor îmbogăți mai mult ca obiectele pe care cheltuiesc averi 😀
Însă mi-am dat seama că lor, oamenilor ăștia care-și permit ultimul tip de telefon sau mașini de mii de euro, dar nu investesc în experiențe, le lipsește un pic curajul. Curajul de a ieși din zona de confort, de a-și asuma riscuri, de a descoperi și de a face față provocărilor care vin odată cu decizia de a fugi pe alt fus orar.
Curaj pe care l-au avut din plin Marian și Flori Pătrașcu, doi români din Bragadiru, trecuți bine de 30 de ani. Și-au dat demisiile de la locul de muncă, și-au vândut mașina și au cumpărat bilete de avion doar dus. În Asia. Planul lor era să treacă prin 9 țări, însă s-a-ntâmplat că pandemie și câteva luni bune au fost blocați în Filipine. De unde au făcut live-uri pe youtube în care discutau cu abonații canalului lor – Traveliștii – despre cum e pe acolo, despre restricții, despre fructele delicioase, mâncărurile tradiționale senzaționale și despre oamenii tare buni din comunitatea unde au locuit.
Așa i-am descoperit eu. M-am uitat curioasă la toate vlogurile filmate în călătoriile lor, povestind sincer prin ce trec. Iar după ce-au reușit să calce pe pământ românesc, nu s-au potolit și-au mai tras o fugă în Sevilla și una prin Portugalia. Nu-i ușor să fii călător full time, cum au încercat ei în 2020, așa că le-am pus câteva întrebări despre pasiunea pe care o împărtășim cu toții.
Unde a fost prima excursie a voastră ca și cuplu?
În Kusadasi, Turcia, am iesit prima oară din țară, dar împreună cu alți prieteni, deși eram cuplu. Doar noi doi, călători, am fost în 2013 la Roma.
Mergeți de mai multe ori într-un loc? Dacă da, de ce?
Da, în multe locuri. De cele mai multe ori am fost în Italia, de la sud la nord, cred că de vreo 15-16 ori. În Maroc și Dubai am fost deja de 3 ori, în India de 2 ori, în Turcia de câteva ori. Sunt locuri în care revenim cu drag din motive precum mâncarea bună, cultura și tradițiile locurilor, vremea bună și oamenii diferiți de cei din România, adică mult mai relaxați, zâmbitori, amabili, parcă nu atât de grăbiți și stresați.
Câte țări ați vizitat până acum? Unde v-a plăcut cel mai mult și unde cel mai puțin?
Nu le-am numărat până acum, însă chiar eram și noi curioși și am consultat harta. Se pare că am vizitat doar 19 țări.
Cel mai puțin ne-a plăcut Belgia. De ce? Ni s-a părut un loc rece, la propriu și la figurat. Oamenii sunt cumva „rigizi”. Mâncarea nu a fost chiar pe gustul nostru, predominant fiind de tip fast-food.
Dacă ar fi să aleg doar un loc care ne-a plăcut, Filipine este răspunsul. Având în vedere că am locuit, practic, 5 luni în acest colț îndepărtat al lumii, o parte din sufletul nostru a rămas acolo, alături de oamenii care ne-au primit cu brațele deschise și ne-au tratat ca făcând parte din comunitatea lor, într-o perioadă dramatică pentru întreaga lume. Însă nu doar din acest motiv ne-a plăcut cel mai mult în Filipine. Aici am descoperit cele mai frumoase și sălbatice peisaje pe care le-am văzut vreodată (fac comparație cu jungla și rezervațiile naturale din Thailanda și sudul Indiei – Goa și Kerala) și cei mai veseli și zâmbitori oameni. Un alt punct forte aici este diversitatea mâncărurilor, adică porc, pui, vită și mai ales pește și fructe de mare, mango delicios, banane de toate culorile, renumitul guyabano (cunoscut la noi sub numele de graviola), ananas și multe altele.
Care sunt criteriile după care vă alegeți destinațiile?
Urmărim ofertele pentru biletele de avion și dacă prețul este bun și sezonul potrivit pentru o vizită, le cumpărăm. De când am început să călătorim ne-am propus ca în fiecare an să mergem în cel puțin o țară în care nu am mai fost și până acum ne-a ieșit!🤗
După ce criterii vă alegeți cazările?
1)Locația este importantă, trebuie să fie relativ aproape de centru ca să nu cheltuim foarte mult pe transport, mai ales că ne place să mergem pe jos foarte mult;
2) Trebuie să fie curat și pentru a afla asta citim comentariile celor care au fost deja acolo;
3) Să fie Wi-fi este important, mai ales dacă mergi undeva în afara Uniunii Europene;
4) Când vizităm țări din afara Europei încercăm să evităm hotelurile și căutăm cazare de tip pensiune, guesthouse, bed&breakfast. Pe lângă faptul că interacționezi cu localnicii și descoperi obiceiuri, afli cum arată o casă tradițională, poate îți și gătesc ceva specific zonei, îi și susții afacerea;
5) Prețul cazării trebuie să fie decent. Spre exemplu, când am fost în Paris și Roma am plătit 80 eur/noapte/cameră dublă – o sumă uriașă ni se pare acum! Ultima oară când am fost la Roma, cred că prin 2018, am plătit 50 eur/noapte/cameră dublă. Este o diferență, nu? În Asia am plătit între 9 și 30 eur/noapte. În India am stat la hoteluri decente de 30 eur, dar experiența mult mai interesantă a fost la localnici, unde am plătit 10 eur…..
Unde nu v-ați simțit în siguranță și de ce?
Noi asociem sentimentul de nesiguranță cu a păți ceva noi, nu neapărat să ni se fure lucruri. Din acest punct de vedere nu am avut teama asta nicăieri. Asta nu înseamnă că nu am fost în pericol, doar că nu am avut acest sentiment.
Ne aflam în Casablanca, Maroc, era întuneric deja și căutam un restaurant pe care îl văzusem mai devreme și un localnic ne-a întors din drum, spunându-ne că e mai bine să ne întoarcem pentru că nu este foarte sigură zona, mai ales că suntem turiști. Ceva similar am pățit și în Delhi, India. În prima zi acolo am ieșit cu aparat foto, telefoane la vedere și vreo trei persoane ne-au avertizat să avem grijă de lucrurile de valoare pentru că sunt mulți hoți prin zonă. Nu am ținut cont de avertismente și bineînțeles că până seara Marian nu mai avea telefon.
Care este secretul vostru cu bugetul? Eu personal mereu îl depăseșc pe cel propus inițial, mai bag o cumpărătură, mai comand la restaurant chestii pe care doar vreau să le încerc și nu le mănânc 🤦🏼♀️
De când am început să călătorim și ne-am dat seama cât de mult ne-a „deschis” asta mintea și orizontul, toți banii pe care îi câștigam și rămâneau după plata facturilor, mâncare și cele necesare traiului îi schimbam în euro, în contul de vacanțe. Facem asta în loc de a cheltui pe haine sau pe mâncat la restaurant. Înainte de a pleca în Asia am donat trei saci cu haine și tot avem șifonierele pline🙄🙄
Când mergeam în vacanțe bugetul nostru era de 100 euro/zi/2 pers, excluzând cazarea, însă niciodată nu am depășit bugetul alocat sejurului, nici măcar în destinații mai scumpe precum Barcelona, Milano, Dubai sau Tenerife, chiar dacă ne cumpăram diverse suveniruri, haine sau mai știu eu ce.
Când am plecat în Asia doar dus a fost totul mai simplu. Am avut un rucsac de 7 kg fiecare și trebuia să rămână fix așa, deci cumpărături aproape zero, cheltuiam doar pe transport, mâncare și intrările la obiectivele turistice.
Sunt mulți care zic că de ce să pleci în străinătate dacă nu ai vizitat România. Ce părere aveți despre modul ăsta de abordare?
Atunci când călătorim nu doar vizităm obiective turistice, ci interacționăm cu oameni și mentalități, principii și religii diferite, încercăm mâncăruri noi. Asta ne atrage să călătorim în afara României, pentru că descoperim lucruri diferite de ce știam până în acel moment. Și mai cred că așa îți faci o părere reală despre țara în care ai trăit atâția ani. Din călătorii am aflat multe: în unele țări oamenii nu sunt așa de triști, încruntați și nervoși ca în România; în altele mâncarea este mult mai nesănătoasă decât în România; unele au o infrastructură de îți dau lacrimile când te gândești ce avem noi în România; în India și Filipine toată lumea plătește bilet pentru transportul public, în vreme ce românii încă mai comentează dacă sunt prinși fără bilet etc.
Dacă ar fi să scrieți un ghid de bune practici în ale călătoritului, care ar fi principalele idei?
1) Întotdeauna să ai bani cash și pe card
2) Cât mai puține bagaje pentru a nu te chinui cu ele prin mijloacele de transport
3) Să nu ai așteptări de la o destinație, las-o să te surprindă
4) Mănâncă unde mănâncă localnicii, acolo e cea mai bună mâncare
5) Fii pregătit pentru orice și rămâi calm! Se poate întâmpla să ți se fure ceva, să pierzi autobuz/avion, să nu îți placă mâncarea etc.
De unde curajul de a vă da demisia și a fugi în lume?
Deoarece aveam o viață agitată în România și nu mai aveam timp pentru noi și din dorința de schimbare de tot: oameni, climă, mâncare, rutină.
Care au fost părerile apropiaților/familiei voastre și cum le-ați făcut față?
Deși de mai mulți ani tot băteam apropo că la un moment dat o să plecăm din România, absolut toți au fost surprinși. Au început întrebările de genul: Și ce o să faceți? Cum, vă dați demisia? Când vă întoarceți? Și dacă nu vă place? Dacă rămâneți fără bani? Și dacă vă îmbolnăviți?
Le-am explicat că planul este deja făcut, asta este dorința noastră și trebuie să ne înțeleagă. Iar cei care nu ne-au înțeles au trebuit să accepte.
Câte ore ați stat cel mai mult nedormiți?
40 de ore, când ne-am întors din Cebu, Filipine în București. Nu am dormit absolut deloc. A fost crunt, dar dacă am avea ceva bani și am putea călători, mâine am pleca din nou.
Unde ați mâncat cea mai bună, gustoasă, delicioasă mâncare?
În Maroc am mâncat tajine cu miel și prune uscate și cea mai bună carne de oaie coaptă întreagă în cuptor, cu pâine tradițională. În Iordania mâncarea este senzațională. Este mâncare arăbească, dar fiecare fel are ceva diferit. Spre exemplu am mâncat acolo humus cu nuci coapte, nu îți închipui cât de bun a fost. Ne place foarte mult mâncarea turcească.
În Filipine am mâncat supa de mongo, un fel de linte, pe care o gătesc într-un mare fel. Din 5 luni, cât am stat în Filipine, cred că 3 luni am mâncat mongo 😂😂 Tot în Filipine am mâncat și lechon, porcușor de lapte la protap. Extraordinar de gustos!
Ați împrumutat obiceiuri de prin locurile unde ați fost? Eu de exemplu beau ceai întruna de când am fost în Turcia 😂
Noi mai facem chai (tot ceai se citește), am băut foarte mult când am fost în India. Este ceai negru cu lapte, se bea în loc de cafea. Delicios! De când am fost în Filipine am păstrat obiceiul de a nu mai face risipă de apă. Este o problemă des întâlnită acolo lipsa apei curente și am început să facem asta și în România.
V-a plăcut vreun loc atât de mult din cele vizitate încât să vreți să vă mutați acolo?
În Europa ne-am putea obișnui să trăim în Portugalia, Italia sau sudul Spaniei, ne plac oamenii din aceste zone.
Din afara Europei ne-ar plăcea să trăim în Filipine. Deși este o destinație la care nu te adaptezi chiar atât de ușor pentru că te cam scoate din zona de confort (drumurile sunt proaste, lipsa apei curente este des întâlnită, mai ales în insula Palawan, plătești taxe peste tot, nu poți niciodată să îți faci un plan pentru că totul întârzie, nimeni nu se grăbește nicăieri), Filipine este un paradis. Natura este năucitoare, mâncarea diversă, fructele sunt delicioase, iar oamenii sunt extraordinari, mereu cu zâmbetul pe buze, iar toate astea înseamnă pentru noi „viață de insulă”.
Ați întâmpinat probleme în ceea ce privește comunicarea? Câte limbi vorbiți?
Vorbim doar engleză. Nu am avut nici un fel de problemă de comunicare, cel puțin până acum.
Eu țin legătura cu Marian și Flori pe facebook –
click aici și instagram –
click aici , iar dacă vreți să le cunoașteți aventurile vă invit să intrați pe canalul lor de youtube, Traveliștii –
click aici.
Și dacă vreți să-mi susțineți activitatea în online, puteți face donații în contul meu personal (IBAN: RO59BTRLRONCRT0250500901) sau la acest link: paypal.me/roxanastiubei
Vă foarte mulțumesc & la bună citire!
