Blog

Despre ipocrizie. Și inconștiența de a fi tânăr.

Salut! Sunt Roxana și cel mai mișto lucru pe care l-am făcut vreodată este, de fapt, un lucru pe care îl fac în fiecare zi. Aleg să nu fiu ignorantă.

Aleg să observ ce se întâmplă în jurul meu. Să-mi ascut urechile și să-mi deschid bine de tot ochii. Și mintea.

Să încerc să înțeleg. Să mă străduiesc să nu fiu o superficială care-și dă cu părerea despre orice, dar care n-are niciun domeniu de expertiză.

În Jurnalism îi numim olimpieni. Pe ăștia care le știu pe toate. Care știu ei mai bine. Care întotdeauna vor să aibă ultimul cuvânt și care, de regulă, se exprimă reformulând ceea ce au spus alții înaintea lor. Băi, sunteți nașpa.

Pentru că vă permiteți luxul de a judeca. Vă permiteți să dați verdicte pe niște argumente false. Vă permiteți să aruncați cu pietre sau să ridicați în slăvi când nu e cazul.

Pentru că sunteți niște intelectuali ratați. Că zbierați despre cât de toleranți sunteți voi, dar vă bucurați dacă pleacă Salam din țară. Că vă bateți cu pumnii în piept despre cât de tare susțineți voi educația, dar vă întrerupeți interlocutorul la fiecare patru cuvinte. Că propovăduiți încoace și încolo despre cum ar trebui să evolueze lumea, dar vă e lene să mișcați un deget. Vă place să vă aflați în treabă, să pară că faceți ceva cu viața voastră…

Viața voastră care-n istorie nu va rămâne decât drept carne de tun. Pentru că oamenii mari nu caută atenție, ci respect!