Pentru că dacă mă piș pe el de vot sunt o nesimțită ignorantă.
Pentru că din când în când îmi rulează în minte fără să-i dau eu play discuția pe care am avut-o cu o fată de clasa a IX-a. Își dorea să lucreze la o spălătorie auto, îi plăceau mult de tot mașinile. Nu se gândise niciodată c-ar putea ajunge să muncească la o fabrică de mașini, la un dealer auto, nici măcar la un showroom.
Pentru că la mine la țară modele pentru copii sunt șmecherii satului care au bmw la mâna a cincea cumpărat pe banii pentru care s-au prostituat iubitele lor în țări străine. Iubite care-și mint părinții că lucrează la restaurante.
Pentru că am plâns-râs când, împreună cu niște colegi, am dus televizoare la oncologie pediatrică și un puști de 4 ani s-a uitat în sus la noi și ne-a întrebat: “Ați adus și telecomandă?”. Noi nu ne gândiserăm.
Pentru oamenii ăia care zic foarte des că se plictisesc.
Pentru că cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ai mei este că nu-i ok să mă plâng, ci să acționez.
Pentru că mi-e lene și greu și nici nu-mi place să merg la sală, dar mersul pe jos mă face întotdeauna să mă simt mai bine.
Pentru că eu cred foarte tare în puterea exemplului personal.
Pentru că.
