Se ia una bucată cetățean T. Cetățean care în urmă cu niște mulți ani i-a cerut ajutorul Roxanei pentru o treabă personalo-profesională. Roxana, fată de treabă, prea de treabă, zice că da. Își sacrifică din timp, mult timp, își stoarce creierii, pune bani din bugetul propriu și se dă de trei ori peste cap ca să rezolve nevoia individului. Care individ avea mereu ceva de comentat, ba că trebuie un lucru schimbat, ba că ceva nu este ok și știe el mai bine cum trebuie soluționat etc. Știți voi, prototipul omului mereu nemulțumit și care știe el mai bine. Dar dacă știa el mai bine, de ce a mai apelat la Roxa? Roxa și-a pus întrebarea, însă în același timp a încercat să-l înțeleagă, că poate o fi stresat, că poate are probleme prin alte părți și refulează aici etc, așa că Roxa a acceptat toate toanele și mofturile și aroganțele și a făcut treaba da capo al fine. Ei bine, cred că-i important de menționat că fata asta, Roxana, a muncit pe nimic. De drag de muncă. Zero bani, din prietenie. Că ea s-a gândit că ajută. Că e frumos ca atunci când poți, să ajuți fără să pretinzi recompensarea prin alte foloase.
N-a primit nici recunoștință, nici mulțumiri, nici NIMIC.
Și trec anii, trec. Și suntem în prezent. În prezent când cetățeanul T revine într-o sâmbătă la ora 00:29 în viața Roxanei cu un mesaj pe messenger: “Roxana ai conexiuni la Antena3?”
Nicio virgulă după Roxana, niciun ‘scuze că te deranjez la ora asta’, niciun ‘salut’, niciun ‘lucrezi în weekend?’, niciun bun simț. Că deh, nevoia lui e mai presus de toate ale civilizației sau ale regulilor astea de pe planeta unde împărțim cu toții aerul. Nu-i răspund pentru că nu verific mesageria, așa că după câteva ore revine cu un “Hey”.
Îi răspund politicos că “Nu. Ce s-a întâmplat?”, iar el vine imediat cu reply: “Sună-mă că e mai greu de explicat”. Civilizație inexistentă din nou, că dacă TU ai nevoie de mine, TU mă suni, nu invers.
Mă rog. Trec peste, zic să fiu de treabă și sun. Îmi zice omu’ că are ceva eveniment cultural și vrea el neapărat să se promoveze la Antena3, că e el mare fan sau ceva și din considerentele lui acolo e audiența de care are nevoie. Și mai are o condiție: să vorbească el direct cu unul dintre prezentatorii postului. Îi explic frumi că procedura pentru publicitate nu include vorbitul cu un prezentator că ăla are rolul lui și că pentru publicitate se ia legătura cu responsabilul de anunțuri de la departamentul respectiv, se negociază, se încheie contract, se plătește etc. El nu și nu că vrea să-i fac rost de numărul de telefon al prezentatorului X, dar înainte ca el să-l sune pe prezentator să mă asigur că ăla știe cine este apelantul și să-l trateze regește.
Acuma faza e că eu lucrez la o agenție de consultanță media. Și i-am spus asta cetățeanului T., la fel cum i-am spus că eu în cadrul agenției sunt însărcinată cu scrisul și editatul textelor pentru diverse, iar alți colegi au rolul de a se ocupa cine, ce, cât timp și unde și pe ce bani apare cineva la tv. L-am informat că rog colegii să spună dacă pot face ceva în sensul rugăminții lui. Colegii zic că “da, bă. Îl ajutăm. Avem contact pe prezentatorul X, colaborăm cu el, putem să-i facem intrarea, dar pentru serviciul ăsta, că practic noi efectuăm o muncă să avem o întâlnire cu X să vorbim despre treaba cunoștinței tale, facem factură. Și costă mai puțin că na, e cunoștința ta.”
Revin cu telefon la cetățeanul T, îi explic toată treabă și e de acord să plăteasca factura, urmând să-mi trimită datele pentru facturare.
Trece o zi. Trec două. Trei. Patru. O săptămână. La sugestia colegilor sun măcar să aflu dacă mai vrea sau nu serviciul despre care ne pusesem de acord. Sun o dată, dă cu ocupat. Sun de două ori, dă cu ocupat. Sun de douăsutenouăzecișipatru de ori, dă cu ocupat. Moment în care mă prind că mi-a blocat apelurile.
Dau fuga la messenger. El online. Îl întreb direct de ce mi-a blocat apelurile. Poftim răspuns: “Roxana uite care e treaba! Am vorbit cu cineva foarte bine informat si mi-a spus ca e total ilegal sa ceri bani pentru obtinerea unui numar de telefon, chiar daca imi dai chitanta!!! Se poate ajunge foarte departe! Eu nu ma bag in treburi ilegale de felul asta! Te rog sa nu mai insisti pe tema asta!”. Apoi mi-a dat block peste tot.
Păi să nu-ți vină ție, roxană, să-ți lași toate manierele de domnișoară și de om educat la poartă și să începi să înjuri cu toate cuvintele care-ncep cu P? Să nu te ia toți nervii capului și să-ți dorești permis numai ca să dai cu mașina peste el???
Cică eu insistam. Cică eu sunt de căcat, că a vorbit el cu cineva foarte bine informat. Păi de ce morții mă-tii nu ți-a făcut ăla care e el bine informat serviciul de care aveai nevoie? Ce, asta nu se găsea printre informațiile lui? Că dacă e bine informat, trebuia să aibă multe informații, conopida și ceapa mamii lui. Printre informațiile lui bune, trebuia să te informeze și că pâine costă, iar oamenii din agenție prestează muncă pentru clienți plătitori, iar din urma muncii ei primesc salariul din care-și iau pâine, fu***i morții mă-tii. Omul ăla bine informat trebuia să te informeze și că atunci când începi o conversație trebuie să saluți. Informatul ăla să-ți spună și ție că educația este cea care te recomandă peste tot, nu nesimțirea.
Că și tu prestezi muncă tot pe bani, nu pe aer sau grade de aroganță, idiotule.
Și ăla, care e el bine informat, să te informeze că RESPECTUL NU SE CERE, RESPECTUL SE CÂȘTIGĂ!
