Salut! Sunt Roxana și nu mă pricep deloc la mate, astfel încât mi-a luat ceva să calculez de când o ard pe internet ca blogăreasă. Căci blogăreasă am fost înainte de orice altceva, chiar dacă asta nu-i o meserie din nomenclatorul meseriilor și nici n-aveam plan editorial sau plan de afaceri la 12 ani.
Căci da. La 12 ani mi-am creat primul blog. Era 2008. 2008 !!! Omg atât de departe mi se pare acum acest moment. Efectiv acum am mai mult de dublul vârstei de atunci. Practic, sunt de mai mult timp bloggeriță decât timp exist pe planetă. E ireal, sunt bulversată, dar na, să trecem peste. Să trec peste.
Începusem clasa a cincea, făcusem schimbarea de la învățătoare la profesori, aveam și colegi noi, nu mai purtam uniformă, nebunie. Urmăream alți bloggeri și pesemne am zis că sigur nu-i așa de greu de făcut, am citit pe net, m-am uitat la tutoriale sau ceva și iată cum am creat eu un blog pe platforma blogspot.com. Nici nu-mi amintesc cum se numea, pentru că periodic schimbam denumirea. Nu știam eu atunci de identitate de brand, brand personal, marketing online, pana mea. Eram o fetiță de la țară care avea păreri și voia să și le exprime.
Dependentă de artă și atelierul roxanei sunt cele două denumiri pe care le-am folosit pe blogspot.com ceva mai multă vreme. Prin 2015, când Daniel Botea m-a invitat prima dată la un eveniment organizat de Asociația Bloggerilor Olteni, tot pe blogspot eram. Apoi, am vrut să fiu un pic mai profi, mai orientată spre business, acum că mă și înscrisesem în asociație și na, mă simțeam importantă sau ceva. Importantă, dar tot săracă (și puțin rușinată de conținutul de pe primul blog), mi-am făcut unul nou, tot singură și tot gratuit, pe platforma wordpress.
În 2019, pentru aniversarea primului deceniu de posesoare de blog, în sfârșit mi-am cumpărat domeniu .ro și am devenit roxanastiubei.ro. Între timp absolvisem facultatea, eram în câmpul muncii, mai învățasem cu traficul, cu SEO, astea, participasem la câteva evenimente de profil și deja avusesem câteva colaborări.
Am mai luat pauze, din lipsă de timp sau de creativitate, mai ales în ultimii doi ani. Când am muncit deseori 16 ore pe zi și m-am dus și-n niște stări de anxietate ceva mai avansate.
Nu m-am gândit niciodată să fac carieră din blogging. Nu sunt nișată și nici n-aș vrea să fiu. Scriu, și am scris întotdeauna, despre ce mi-a plăcut, ce m-a enervat, ce am considerat că trebuie să împart cu oamenii. Scriu ca să aduc informație și ca să pun umărul la o cauză în care cred. Scriu, pentru că-n scris este putere. Scriu pentru că la început a fost Cuvântul.
Scriu pentru că mă citiți voi. Pentru că reușim să dezbatem, să schimbăm idei și să construim lumea (sau măcar bula noastră) mai confortabilă.
Scriu pentru că scrisul este lucrul pe care știu să-l fac cel mai bine.
