Când ai multe așteptări și-un pic de timp

Salut! Sunt Roxana de pe net și pe 1 ianuarie, fix după 12 noaptea, mi-am scris lista cu obiective pentru anul ăsta.
În capul meu așa face orice om muritor de rând. Și în capul meu orice om muritor de rând își propune să citească un peek, să se cultive, să-și dezvolte imaginația & vocabularul, să astea.
Așa că obiectivul no. 6 pentru 2022 a fost “să citesc 50 de cărți”. Un număr rezonabil, dacă stai să te gândești că anu’ are 52 de săptămâni. Cum ar veni, la un calcul simplu, să zicem o carte pe săptămână.
Daaaar vineee viața și uite cum fix la jumătatea anului am realizat doar 10% din ce mi-am propus.
Câteodată n-am avut timp nici să mor, vorba aia. Altădată eram prea obosită și adormeam instant. Uneori nu mă puteam concentra deloc sau alteori simțeam nevoia doar să mă bucur de stat degeaba câteva zeci de minute, după o perioadă mega aglomerată.
Așa se face că astăzi, pe 1 iulie, constat că am citit doar 5 cărți. Pe care vi le recomand și vouă. Iată:
  • “Necunoscuta din Tanger” de Christine Mangan
🔸 Cândva, cineva mi-a spus că nu există carte proastă sau carte bună. Că poți găsi ceva de învățat din fiecare.
🔺 Ori eu nu prea sunt de acord cu asta. Cel puțin nu în ceea ce privește volumul de față. Care nu mi-a plăcut și care consider că nu e vreo capodoperă, așa cum e recomandat pe coperta IV.
🔹 E vorba de două gagici, Lucy și Alice, care s-au întâlnit la colegiu, fiind colege de cameră la cămin. Au în comun faptul că și-au pierdut părinții din copilărie, iar Lucy se îndrăgostește obsesiv de Alice, deși Alice n-are nicio înclinație lesbianistică? O urmărește peste tot și o cam face cu capul. Se-ntâmplă și niște crime, dar nu m-a ținut nimic în suspans, pentru că acțiunea este foaaarte previzibilă. Plus că, deși autoarea a încercat să facă din Tanger un personaj, din punctul meu de vedere nu prea i-a ieșit.
🔻 Se citește în schimb ușor, iar dacă vrei să iei o pauză de la activitățile cotidiene, poate fi o lectură de consum. Însă să n-ai așteptări, că nu-ți dă cu revelație sau un unghi nou de vedere asupra subiectului.
  • “Sfârșitul somnului” de Rowan Somerville
📚 Cartea asta face parte dintr-un teanc generos de volume cumpărate de la magazinul din gara Craiova, pe vremea când umblam cu trenul mai mult de cât mergeam pe jos. Ironia e că n-am citit cu adevărat niciodată în tren din cărțile astea, mereu eram cu căștile-n urechi și cu ochii-n Tik Tok.
🔹 Însă acum le acord atenția pe care le-am promis-o în momentul achiziționării. “Sfârșitul somnului” de Rowan Somerville îl are în centrul său pe Fin, un jurnalist sărac (cum altfel?), care descoperă orașul Cairo cu toate ciudățeniile sale. Învață obiceiurile locale, respectă tradițiile impuse de religia aferentă și încearcă să-nțeleagă care e scopul vieții. Să găsească comoara după care tânjim cu toții.
🔸 Prietenul său autohton, Farouk, este răpit de către un fel de afacerist din oraș, iar Fin reconstituie povestea și investighează astfel încât să-i demonstreze nevinovăția. Metodele prin care face acest lucru sunt suficient de ingenioase încât să te facă să râzi pe cinste adeseori.
🔺 Vă recomand cu drag cartea asta, mai ales dacă sunteți interesați de cultura arabă. Sunt expuse printre rânduri multe caracteristici, de la importanța acordată onoarei și prieteniei până la deliciile culinare.
  • “La bine și la rău” de Jeneva Rose
♦️ Cum te-mparți de Ziua Femeii între soție și amantă? Nu trebuie s-o faci, dacă amanta e găsită moartă. Fix în patul conjugal, din casa de vacanță a familiei.
🏠 Și cum îi explici nevestei că tu vrei să repari căsnicia, dar o iubești și pe cea care ți-a oferit atenția și dragostea ei?
🔐 Cum reacționezi când soția îți e avocat? Cum reușești să faci față între amintirea amantei însărcinate, dar și întâlnirilor de studiu pentru probele de la proces, proces în care soția te apără și pledează să-ți dovedească nevinovăția?
📚 “La bine și la rău”, scrisă de Jeneva Rose, este un thriller care m-a ținut în suspans până la ultima pagină. Este scrisă într-un ritm alert, care te face să vrei să știi mai mult și mai mult. Mi-a plăcut și o recomand pentru o lectură care te va face să uiți pentru câteva ore de toate nenorocirile planetei.
📮 Cărțile întotdeauna vor fi un cadou potrivit. Așadar, de 8 martie sau oricând, alege să oferi în dar cartea asta sau oricare altele de la @bookzone.ro
  • “Până nu se răcește cafeaua” de Toshikazu Kawaguchi
▪️ Pentru toți cei care lucrăm în industriile creative, ideea de originalitate ne cam dă peste cap. Pentru că ce să vezi, nu prea mai poți inventa roata sau apa caldă; maxim poți gestiona decent niște situații de criză și te poți inspira să transmiți mesaje personalizate.
▫️ Ajungem ușor la stări de anxietate, perioadele dintre un burnout și următorul burnout se tot micșorează, iar pisica lui Schrodinger se joacă cu ultimii noștri neuroni activi.
▪️ Pentru că trăim într-o documentare continuă, notăm undeva-n subconștient tot ce ne trece prin fața ochilor. Iar mie de curând mi-a trecut cartea asta. Și deși nu mai am pe unde să le pun pe ale mele, tot mai fur de prin bibliotecile altora. Salut, Mircea cel făr’ de instagram!
📖 “Până nu se răcește cafeaua” de Toshikazu Kawaguchi este o carte specială. Pentru mine. Pentru că mereu m-am întrebat cum ar fi să putem călători în timp, iar ea fix subiectul ăsta-l abordează. Funiculi Funicula e o cafenea veche din Tokyo, frecventată în principiu de aceiași clienți. Clienți care-i află magia: dacă se așează pe un anumit scaun pot călători în trecut. Sau în viitor? Însă pentru a avea acces la asta, trebuie să-ndeplinească niște condiții, una dintre ele fiind să-și bea cafeaua înainte de a se răci.
📚 O femeie care vrea să-nțeleagă de ce iubitul său a ales jobul, în detrimentul relației. A doua femeie care are nevoie de iertarea surorii sale. A treia care știe că soțul a iubit-o până la Dumnezeu, dar își dorește o confirmare. Și a patra femeie, care vrea să-și cunoască copilul. Atât. Pentru că dându-i naștere, ea se sacrifică.
📙 Cartea asta, într-un fel sau altul, e despre fiecare dintre noi. Despre alegeri, despre curajul de a fi sinceri până la capăt. Despre durere, dar și despre victorie. Se citește ușor și sigur vă va transpune în poveste.
  • “Fericirea conjugală” de Tahar Ben Jelloun
▪️Personajele principale din cartea asta urlă după liniște. După împlinire, după respect și atenție.
▪️Un el, pictor important ale vremurilor moderne, boem și egoist, își dorește libertatea. Ea, nevasta mințită, dar ambițioasă, vrea puterea.
▪️Un roman scris de unul dintre cei mai buni scriitori marocani contemporani. Un tablou despre frustrări, frici și neasumare. Un punct de vedere general valabil, pentru atunci când numeri printre cunoscuți mai mulți care mimează fericirea conjugală.
Voi ce mai citiți? Vă rog să scrieți în secțiunea de comentarii. Poate așa mai adaug și eu câte ceva pe wish list ul meu. Săr’na!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.