Salut! Sunt Roxana de pe net și-n realitate îmi plac mult de tot filmele românești. Făcute după 1996, anul în care mama a decis să devină mamă. Le-am văzut aproape pe toate și astfel pot declara convinsă că știu evoluția cinematografiei românești din cam toate punctele de vedere: calitate imagine și sunet, subiect abordat, scenografie, machiaj, jocul actorilor, regie și alte spețe fără de care nu se poate.
Astfel că atunci când am fost anunțată că se lansează încă unul, am dat fuga la cinema curioasă să-mi vadă ochișorii noua producție. Ei bine, Ramon este o comedie like clasică aș spune, pe alocuri previzibilă. Personajul principal, băiat simplu de la țară (o știți p-aia cu ”La țară-nfloresc toți pomii/ De la țară vin și domnii”, nu?), se-ndrăgostește fulminant de o cetățeancă de la oraș și pleacă-n căutarea ei și-a lui tată-său, cu scopul precis de a o cere de nevastă.
Dar până s-o găsească trece printr-o mulțime de peripeții, care mai ciudată sau nelalocul ei. Au fost suficiente momente când toată sala a râs, toți spectactorii trecând prin emoții odată cu Ramon, stând cu sufletul la gură în așteptarea deznodământului.
Sincer, n-am avut nicio așteptare față de rolul principal jucat de Pavel Bartoș, fiindcă-l știam de mică și-ntotdeauna mi s-a părut un profesionist desăvârșit. În schimb o mare surpriză pentru mine este actorul Alexandru Ion, ale cărui prestație și joc sunt impecabile, reușind să facă un personaj care dă un mare plus filmului.
Regia este semnată de Jesus del Cerro, pe care admir de mulți ani de zile și m-am bucurat sincer că am avut ocazia să-l întâlnesc. Talentul, viziunea și seriozitatea îl așează printre cei mai importanți regizori europeni contemporani.
Vă invit să vă organizați alături de prieteni și să dați fuga la cinema pentru o comedie românească de care peisajul cinematografic chiar avea nevoie; un film curat, cu happy end care-ți va așeza zâmbetul pe buze.
