Călătorii

#ExcursieCuClasa de bloggeri. Varianta Timișoara, noiembrie 2023

Roxana Știubei la Timișoara

Salut! Sunt Roxana de pe net și-am un respect deosebit pentru toți oamenii care se pot trezi cu ușurință dimineața. Fix așa cum eu n-am putut s-o fac sâmbătă, 25 noiembrie, când la ora 05.45 ar fi trebuit să plec împreună cu colegii din Asociația Bloggerilor Olteni spre Timișoara. ”Ar fi trebuit să plec” și-am și plecat în cele din urmă, fiindcă oamenii sunt prea de treabă și m-au sunat de 25 de ori fiecare, până ce-am auzit în cele din urmă apelurile (căci alarmele n-au avut nicio șansă) și m-au așteptat să mă îmbarc în autocarul închiriat din Craiova.

Am ajuns la Timișoara în jurul prânzului. Ne-am plimbat puțin prin centrul pietonal și-am găsit un loc super comod și cu un vibe super bun, unde am luat masa. Se cheamă Berăria 700, mâncarea este super bună, iar servirea impecabilă. #recomand

După-amiază am purces în vizită la Muzeul de Artă, unde am admirat expoziția Constantin Brâncuși. Sunt aduse aici lucrări din Paris, Londra, New York, Craiova, Muzeul Național de Artă al României și chiar colecții particulare. M-am bucurat să pot vedea cu ochii mei creațiile unui vizionar și mă mândresc că-s și eu olteancă, născută în proximitatea locului în care s-a născut sculptorul. Expoziția este deschisă până în 28 ianuarie 2024, iar eu vă sugerez să mergeți cu programare în prealabil, fiindcă sunt sute de turiști în fiecare zi. Programul de vizită este de miercuri până duminică, de la ora 10.00 la ora 20.00, cu durata de 30 de minute. Noi, fiindcă am fost un grup suficient de mare, am avut parte de ajutorul celor de la Art Encounters și-am intrat pe rând, în două grupe. Las aici și exponatul meu favorit (sper să fiu suficient de bogată într-o zi ca să facă parte din colecția mea):

Pentru cină, ne-am retras în restaurantul hotelului Arizona, unde am și fost cazați. Este un loc de cazare în Timișoara safe, curat și prietenos cu buzunarul, dar și cu cei care aleg să-și petreacă timpul aici, pentru că am avut parte de înțelegere din partea personalului, care ne-au asigurat tot ce a fost nevoie. Seara a trecut rapid și cu multe zâmbete, intercalate cu crize de râs, datorită jocului ”geamantan”. Îmi place foarte mult să vin cu ideea acestui joc atunci când mă aflu într-un grup, fiindcă distracția este garantată prin ceva atât de simplu și ușor… până la un punct. Cine nu știe principal jocului, iată-l: trebuie să spui substantive comune care încep cu o anume literă aleasă, substantive ce denumesc obiecte care să încapă într-un geamantan. La un moment dat, îți storci creierul bine de tot să mai găsești vreunul, fiindcă n-ai voie să repeți ce s-a spus anterior…

Am jucat finala, cum s-ar zice, cu unul dintre colegi… și-am plecat spre somn învinsă. Dar cu gândul că a doua zi ne așteaptă un tur ghidat în Timișoara alături de Ludovic Satmari.

Am tremurat o țâră, că, deși primisem sfatul de a participa la tur îmbrăcați ca la tăiat de porc, n-am ținut cont de el și-am dârdâit timp de aproape 3 ore, cât a durat plimbarea însoțită de informații valoroase, la temperaturi sub 0 grade. Fiind pasionată de istorie, am rememorat câteva momente importante, dar am și aflat lucruri care m-au fascinat și pe care le voi propovădui mai departe către cunoscuți.

Scurt disclaimer: pentru mine n-a fost prima dată când am ajuns în Timișoara. Am mai fost singură de nebună acum 3 ani 3 zile și am fost plăcut surprinsă de toate clădirile pe care le vedeam și de vibe-ul emanat de oraș. Am sute de poze făcute atunci, care zac undeva prin vechiul meu telefon, așteptând să le scot în văzul lumii. Însă abia acum am realizat cât de important este să ai pe cineva care să-ți spună povestea locului. Ca un must have pentru voi și pentru mine din viitor: să apelez mereu un ghid.

După-amiază am mers la Crama Aramic, unde domnul inginer Adam Crăciunescu ne-a așteptat cu o degustare de vinuri. Crama a fost înființată în anul 2010 cu capital 100% românesc, readucând în prim plan tradiția de peste 3 decenii a zonei Silagiului din județul Timiș. Papilele noastre gustative au fost răsfățate de 5 vinuri, după cum urmează: 1 – fetească albă, 2 – cupaj alb din muscat ottonel, sauvignon alb și fetească albă, 3 – rose din pinot noir, 4 – fetească neagră și 5 – cupaj roșu rezervă din fetească neagră și cabernet sauvignon.

Favoritele mele au fost vinurile roșii. Au niște arome senzaționale, iar în combinație cu platoul cu brânzeturi și mezeluri oferit a fost curcubeu pe cerul gurii. Tot aici la cramă am luat și prânzul, format din supă de păun cu tăieței absolut delicioasă, urmată de felul doi constând în mușchiuleț de porc cu cartofi și salată, iar la desert am avut papanași foarte, foarte buni.

Experiența oferită la Crama Aramic a fost de nota 10. O atmosferă relaxantă, într-o companie plăcută. Am plecat fericiți înapoi spre casă. #recomand

Așa cum vă recomand să vă organizați și voi un city break în acest oraș superb, Timișoara, și împrejurimile sale. N-o să vă pară rău absolut deloc.