Vasilica era sărăcuță și foarte de treabă. Mai stăteam în bancă cu ea și o ajutam la teme, mai ales când ceilalți copii o ignorau pentru că le dăduse păduchi. Luiza era ceva mai avută și retrasă. N-am mai văzut-o cam de atunci, dar de Vasilica știu că vindea flori în piață, s-a măritat în adolescență și de vreo două ori am zărit-o prin oraș cu burta la gură.
Mai știu și despre alte fete de etnie care au născut foarte tinere, una dintre ele fiind pacienta maică-mii de mulți ani, Chitanța. Savant este un pui de țigan tare drăgălaș, care răcește des. Și care este nepotul lui Filozof. Dacă sunteți din Craiova n-aveți cum să nu-i știți vila pe care stă mare de tot scris numele lui. Iar la 15 km de oraș, în intersecție la Breasta, este o altă vilă pe care se citește Mageore. Numele dat cu var pe ea face referire la cimitirul Maggiore din Milano, unde țiganul a dormit cât timp a strâns bani să ridice casa.
Sper că și țiganii mei români care m-au făcut să le dau 150 de lire la alba neagra pe Podul Westminster și-au construit o casă. Sau că măcar și-au luat un set de vase, cum i-am făcut cadou lui Vatican, un membru de vază al unui partid care s-a desființat. Atunci, la ziua lui, toți intelectualii fini, antreprenori puternici și oameni cu funcții publice, ne-am buricit în fel și chip pe manele.
Cred totuși că m-aș fi descurcat mai bine cu dansul dacă aș fi luat lecții de la fetele pe care le-am întâlnit în Caravana ”Descoperiți frumusețea culturii rrome”, desfășurată în perioada 12-15 decembrie în Bulgaria și România. Le puteți vedea în clipul de mai jos, după cum puteți asculta și două rânduri de… lăutari? : formația fraților Anghelov și Taraful Puiu Bucătaru.
https://www.youtube.com/watch?v=BSb63t8rUgM
Dar s-o luăm cu începutul. E joi dimineață și pe lângă troller, o mai car cu mine pe Olivia, o alpacă în culorile curcubeului. Sau care vine de la parada gay, whatever you want. Mi s-a zis că-s Godină sub acoperire sau că vin din grupa mică, însă în scurt timp a devenit mascota excursiei. Până a făcut toată lumea cunoștință cu ea, am trecut vama și am ajuns până-n Montana, unde l-am întâlnit pe nea Andrei. Are 75 de ani și face lanțuri de la 9, meșteșug pe care-l mai practică încă 5 persoane din cartierul unde locuiește. Ce este special la el este faptul că nu folosește mașini care funcționează pe curent. Ne-a spus că i-a învățat pe copiii săi meseria, dar cu ochii în lacrimi a completat că dintre ei sunt plecați în străinătate, pentru că nu sunt locuri de muncă în zonă. La fel cum au plecat 80% dintre autohtoni.
Știu să fac țuică la cazan de la tataie, dar acum am văzut cum se fac însăși cazanele. Meșterul căldărar Nani Ceanghir de la Șimian ne-a primit cu brațele deschise și țuică fiartă în cărbunii în care încinge tabla. Ne-a făcut o demonstrație și ne-a arătat cum suflă la foale și câtă transpirație curge până la produsul final. Mi-am promis că voi reveni la el cu niște comenzi de cazane mici, potrivite pentru aragaz, iar pentru mami am vrut să iau niște linguri de la maestrul Dumitru Linguraru, sculptate în lemn. Modele unicat, care mai de care mai sofisticate, expuse la Palatul Culturii ”Theodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin. La 112 km distanță, în Craiova, atelierul lui Gheorghe Pădeanu va deveni destinația mea favorită atunci când tataie va avea nevoie de potcoave pentru Lila, iapa lui de 15 ani.
Mi-aș dori ca toți meșterii pe care i-am întâlnit să fie suficient de mult timp prin zonă ca și copiii mei să apuce să-i cunoască. Cu siguranță vor ajunge însă la mănăstirile Klisurski din Bulgaria și Mraconia din România, îi voi duce la Cetatea Baba Vida și la cea a Severinului, dar și să-l salute pe Decebal.
Sufletul meu a rămas la rromi. Sau la țigani. Sunt multe de povestit, gesturi mici sau persoane pe care le-am întâlnit de-a lungul vieții și-au rămas în cercul meu pentru că am mereu de învățat de la ei. Mă ambiționează, mă motivează, mă fac să mă simt eu.
