Sună telefonul. Un număr pe care nu-l cunosc. Mă opresc din treabă, iau o țigară și răspund.
– Alo?
– Bună ziua! Am sunat la xyz SRL?
– Da!
– Vă sun de la Firma Cutăriță din Baia Mare. Aveți două minute să vă povestesc despre produsele noastre de curățenie nr 1 în România? *nu apuc să zic da sau nu că ea-și continuă pledoaria* citez din memorie: Avem un săpun senzațional foarte foarte foarte concentrat, care trebuie dizolvat un litru în zece litri de apă și este excepțional și mai avem și un degresant absolut minunat, nu mai există în România cu așa concentrație, trebuie să puneți un litru în cincizeci de litri de apă și este practic cel mai bun din lume vă zic, e bun pentru toate suprafețele și sigur aveți nevoie de ele pentru curățenie, este super super bun.
Doamna de la capătul firului a avut efectiv un monolog de 3 minute trecute fix. La finalul căruia mi-a zis așa: ”Vreți să vă trimitem să testați produsele? Puteți plăti în 45 sau 60 de zile.”
Moment în care m-au luat un pic dracii.
– Păi cum adică îmi trimiteți produsele să le testez, dar le plătesc? Dacă sunt testere…
– Da, în 45 de zile sau 60.
– Doamnă, oriunde în orice magazin, la orice brand, testerele sunt niște mostre. Alea nu costă.
– Dacă nu doriți la cantitatea de 20 de litri, cât au produsele noastre, pot să vă trimit în ambalaje de 10 litri fiecare.
Moment în care ar fi trebuit să-mi dau seama că n-am cu cine și să-nchid telefonul, dar am vrut să am și eu monologul meu:
– Mai înainte de toate, atunci când v-am răspuns la telefon, nu mi-ați zis cine sunteți. Cu nume și prenume. M-ar interesa și funcția pe care o aveți în cadrul Firmei Cutăriță din partea căreia m-ați sunat, așa e de bun-simț să vă prezentați. De asemenea, tot de bun-simț este să întrebați cine v-a răspuns la apel, tot cu nume și prenume și funcție, că poate eram șoferul firmei care nu avea nicio putere de decizie în cadrul companiei și țineați toată pledoaria asta degeaba. În altă ordine de idei, este nepotrivit să-mi puneți o întrebare și să nu așteptați să răspund. Poate nu aveam cele 2 minute de care m-ați întrebat, însă nu mi-ați oferit posibilitatea să răspund. Din baza de date de unde mi-ați luat numărul de telefon, puteți probabil verifica și care este obiectul de activitate al firmei mele, anume activități de publicitate. Vă dau niște sfaturi prietenești: data viitoare când sunați pe cineva vă rog purtați un dialog. Să-l lăsați și pe cel sunat să vorbească, eventual îl întrebați despre experiența cu alte produse de curățenie de la alte branduri, să aflați pe ce criterii alege să cumpere un produs etc, iar la final vă oferiți să-i trimiteți gratuit testere din produsele dvs, câte un recipient din fiecare produs, cu un gramaj de 100 ml sau 300 ml sau cât considerați, clientul va putea observa diferențele dintre produsul dvs și cele folosite anterior, poate să le considere foarte mișto și atunci revine cu comenzi. Mai departe, vă pot învăța cum să vă fidelizați clienții sau să atrageți unii noi, sunt o mulțime de metode eficiente prin care afacerea dvs poate prospera pe zi ce trece, dar pentru asta vă trimit și eu factura care se poate plăti în 30 de zile.
Mi-am încheiat și eu monologul. Acum vă rog să trageți adânc aer în piept, pentru că răspunsul dat de doamna de la Baia Mare este… cumva. Că n-am găsit cuvânt potrivit.
– Am înțeles, sunteți reticentă la produsele noastre. *ceva formă de salut de final*
Băăăăăă. Bă. BĂ!
Eu pot să înțeleg că foamea e mare, că tuturor ne e greu sau că toți vrem în Dubai Dubai viață ca-n rai sau că bla bla. Ce nu pot să înțeleg este de ce nu vrem să ne educăm, să facem lucrurile calumea, să astea. Să fim #pebune. S-o ardem profi din cap până-n picioare și de la A la Z.
Să învățăm că înainte să ne apucăm de business trebuie să ne spălăm pe dinți și să ne scoatem pământul de sub unghii.
